16 definiții pentru leorbăi
LEORBĂÍ, leórbăi,
vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A flecari, a trăncăni, a sporovăi. [
Prez. ind. și: leorbăiesc] –
Leoarbă +
suf. -ăi.
LEORBẮU, leorbăi,
s. m. (
Reg.) Om flecar. –
Leoarbă +
suf. -ău.
LEORBĂÍ, leorbăiesc,
vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A flecari, a trăncăni, a sporovăi. –
Leoarbă +
suf. -ăi.
LEORBẮU, leorbăi,
s. m. (
Reg.) Om flecar. –
Leoarbă +
suf. -ău.
LEORBĂÍ, leorbăiesc,
vb. IV. (Regional)
Intranz. A flecări, a vorbi fără rost, a trăncăni, a sporovăi. E beat, domnule judecător, nu știe ce spune, au leorbăit avocații. SADOVEANU, N. P. 94. ◊
Fig. (Despre strigătul curcanului) După dînsa alergau curcanii leorbăind din gușa cu mărgele roșii. C. PETRESCU, R. DR. 242. – Pronunțat: leor-.
!leorbăí (a ~) (
reg.) (leor-)
vb.,
ind. prez. 3.
sg. leórbăie/leorbăiéste,
imperf. 3
sg. leorbăiá;
conj. prez. 3 să leórbăie/să leorbăiáscă
leorbắu (
reg.) (leor-)
s. m.,
art. leorbắul;
pl. leorbắi,
art. leorbắii
leorbăí vb. (sil. leor-), ind. prez. 1 sg. leorbăiésc / leórbăi, imperf. 3 sg. leorbăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. leorbăiáscă / leórbăie leorbău s. m. (sil. leor-), art. leorbăul; pl. leorbăi, art. leorbăii LEORBĂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni. LEORBĂU s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț. A LEORBĂÍ ~iésc intranz. fam. A vorbi mult și fără rost; a flecări; a trăncăni; a pălăvrăgi; a lehăi. /leoarbă + suf. ~ăi LEORBẮU ~i m. depr. Persoană căreia îi place să flecărească și să dea în vileag orice. /v. a leorbăi leópăĭ saŭ
leórbăĭ și
-ĭésc, a
-í (eo dift.) v. intr. (d. leop și leorbă. V.
lipăĭ). Mold. Fam. Flecăresc, lehăĭesc, vorbesc prea mult.
leorbăi vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. leorbău s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ. Leorbăi dex online | sinonim
Leorbăi definitie
Intrare: leorbăi
leorbăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
leorbăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: leorbău
leorbău substantiv masculin