Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru legănătură

LEGĂNĂTÚRĂ, legănaturi, s. f. Legănare. – Legăna + suf. -ătură.
LEGĂNĂTÚRĂ, legănături, s. f. (Rar) Legănare. – Legăna + suf. -ătură.
LEGĂNĂTÚRĂ s. f. (Rar) Legănare. Echipagiul pășea cu o moale legănătură. ODOBESCU, S. I 381.
legănătúră s. f., g.-d. art. legănătúrii; pl. legănătúri
legănătúră s. f., g.-d. art. legănătúrii; pl. legănătúri

Legănătură dex online | sinonim

Legănătură definitie

Intrare: legănătură
legănătură substantiv feminin