LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

LARGÁRE, largări, s. f. Acțiunea de a larga și rezultatul ei. – V. larga.

LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

LARGÁRE, largări, s. f. Acțiunea de a larga și rezultatul ei. – V. larga.

largá (a ~) vb., ind. prez. 3 largheáză

largáre s. f., g.-d. art. largắrii; pl. largắri

largá vb., ind. prez. 1 sg. larghéz, 3 sg. și pl. largheáză

largáre s. f., g.-d. art. largării; pl. largări

LARGÁ vb. I. tr. A desprinde dintr-o aeronavă un obiect pentru a fi lansat în timpul zborului. ♦ A îndepărta o ambarcație de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi. [< fr. larguer, it. largare].

LARGÁRE s.f. Acțiunea de a larga și rezultatul ei. [< larga].

LARGÁ vb. tr. 1. a desprinde dintr-o aeronavă un obiect pentru a fi lansat în timpul zborului. 2. a îndepărta o ambarcație de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi. 3. a desfășura larg vela sau voalura parașutei. (< fr. larguer, it. largare)

A LARGÁ ~ghéz tranz. (balasturi, lesturi, parașutiști) A desprinde dintr-o aeronavă în zbor lăsând să cadă. /<fr. larquer, it. largare

largá vb. I (av.) A arunca ceva dintr-o aeronavă în zbor ◊ „După ce tonele de combustibil au fost largate, avionul a intrat în procedura de aterizare.” Ev.z. 2 X 95 p. 3 (din it. largare, fr. larguer; PR 1960, DMC 1968; DEX)

DISPOZITIV DE LARGARE sistem de separare rapidă a voalurii parașutei principale, după o funcționare incorectă, pentru a asigura deschiderea corectă a parașutei de rezervă.

larga (cuv. lat.), valoare de notă* în tratatele de musica mensurata* ale sec. 14-15 care este mai mare decât maxima* și care se deosebește de aceasta printr-un corp mai mare și prin mai multe codițe (lat. caudae).

LARGA, râu în rep. Moldova, afluent stg. al Prutului; lungime: c. 30 km. Izv. din apropierea com. Lărguța (jud. Cahul), de la 200 m alt. Pe râul L., la 7 iul. 1770, armatele ruse, conduse de mareșalul P.A. Rumeanțev, i-au învins pe turci; alături de ruși au luptat și voluntari moldoveni.

LARGÁRE (< larga) s. f. 1. Desprindere dintr-o aeronavă a unui obiect prin acționarea unui mecanism sau prin aruncare (ex. l. rezervoarelor de combustibil suplimentare). 2. Îndepărtare a unei ambarcații de la chei sau de lângă o navă cu ajutorul cangei.