lahár s. n., pl. laháre

LAHÁR s.n. (Geol.) Curgere noroioasă care apare în cazul unor erupții vulcanice însoțite de ploi abundente. [< fr. lahar < cuv. indonezian].

LAHÁR s. n. curgere noroioasă care apare în cazul unor erupții vulcanice însoțite de ploi abundente. (< fr. lahar)

lahar, (engl.= lahar), curgere de mâl sau „avalanșă rece” asociată activității vulcanice și determinată de amestecul maselor de apă provenite din partea sup. a aparatelor vulcanice, cu dep. de cenușă, lapili sau scorii de pe pantele conului. Curgerea de l. coboară sub acțiunea gravitației, iar produsele se depun la baza conului sub forma unui dep. slab sortat și nestratificat, de tipul → debritelor L. poate ajunge până la 40-50 km de locul de origine. L. se întâlnește în jurul unor foarte numeroși vulcani. Sin. curgere noroioasă.