LACONÍSM s. n. Însușirea de a fi laconic; exprimare laconică; concizie. – Din fr. laconisme.

LACONÍSM s. n. Însușirea de a fi laconic; exprimare laconică. – Din fr. laconisme.

LACONÍSM s. n. Fel de a-și exprima gîndurile pe scurt și concis. O indicație de laconism telegrafic. C. PETRESCU, C. V. 47. Nu credem să mai fie în istoria romînă un alt exemplu, către carele mai bine să se poată aplica sublimul laconism al lui Cezar: «venii, văzui, învinsei». HASDEU, I. V. 110.

laconísm s. n.

laconísm s. n.

LACONÍSM s. v. concizie.

LACONÍSM s.n. Exprimare laconică. [Cf. fr. laconisme].

LACONÍSM s. n. însușirea de a fi laconic: exprimare laconică. (< fr. laconisme)

LACONÍSM n. Caracter laconic; exprimare laconică; concizie. /<fr. laconisme

laconism n. mod de a vorbi conciz și energic.

*laconízm n., pl. e (vgr. lakonismós). Modu de a te exprima laconic.

LACONISM s. concentrare, concizie, laconicitate, lapidaritate, scurtime. (~ stilului, a exprimării.)

LACONÍSM s. n. (cf. fr. laconisme): exprimare laconică, scurtă, succintă, concisă, lapidară.