ISCODITÚRĂ, iscodituri, s. f. (Rar) Lucru iscodit; invenție, scornitură; minciună. – Iscodi + suf. -tură.

ISCODITÚRĂ, iscodituri, s. f. (Rar) Lucru iscodit; invenție, scornitură; minciună. – Iscodi + suf. -tură.

ISCODITÚRĂ, iscodituri, s. f. Lucru iscodit; invenție, scornitură, minciună.

iscoditúră (rar) s. f., g.-d. art. iscoditúrii; pl. iscoditúri

iscoditúră s. f., g.-d. art. iscoditúrii; pl. iscoditúri

ISCODITÚRĂ s. v. creație, invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.

iscoditúră f., pl. ĭ. Lucru iscodit, scornitură (o mașină, o mincĭună).

iscoditură s. v. CREAȚIE. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.