ISCODÉNIE, iscodenii, s. f. (Rar) Iscodeală (2). – Iscodi + suf. -enie.

ISCODÉNIE, iscodenii, s. f. (Rar) Iscodeală (2). – Iscodi + suf. -enie.

ISCODÉNIE, iscodenii, s. f. (Rar) Invenție, scornitură. Se strîngeau acolo, la vreme, toate bogățiile de mărfuri din patru părți ale lumii, bunătățile și leacurile pămîntului și minunile iscodeniilor toate și comedii. CARAGIALE, O. III 105.

iscodénie (rar) (-ni-e) s. f., art. iscodénia (-ni-a), g.-d. art. iscodéniei; pl. iscodénii, art. iscodéniile (-ni-i-)

iscodénie s. f. (sil. -ni-e), art. iscodénia (sil. -ni-a), g.-d. art. iscodéniei; pl. iscodénii, art. iscodéniile (sil. -ni-i-)

ISCODÉNIE s. v. creație, invenție, născocire, plăsmuire, scornitură.

iscodenie s. v. CREAȚIE. INVENȚIE. NĂSCOCIRE. PLĂSMUIRE. SCORNITURĂ.