ISCHEMÍE, ischemii, s. f. (Med.) Întrerupere a circulației sangvine într-un țesut sau organ, datorită unui spasm arterial sau astupării unui vas. – Din fr. ischémie.

ISCHEMÍE, ischemii, s. f. (Med.) Întrerupere a circulației sanguine într-un țesut sau organ, datorită unui spasm arterial sau astupării unui vas. – Din fr. ischémie.

ischemíe s. f., art. ischemía, g.-d. art. ischemíei; pl. ischemíi, art. ischemíile

ischemiá vb., ind. prez. 3 sg. ischemiáză

ischemíe s. f., art. ischemía, g.-d. art. ischemíei; pl. ischemíi, art. ischemíile

ISCHEMÍE s.f. (Med.) Diminuare a circulației sângelui într-o anumită regiune a corpului. [< fr. ischémie, cf. gr. ischaimos – hemostatic < ischein – a reține, haima – sânge].

ISCHEMÍE s. f. diminuare a circulației sângelui într-o anumită regiune a corpului. (< fr. ischémie)

ISCHEMÍE ~i f. Stare patologică constând în diminuarea circulației sangvine într-un organ, provocată de un spasm arterial sau de astuparea unui vas. [G.-D. ischemiei; Sil. is-che-] /<fr. ischémie