IREDENTÍST, -Ă, iredentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iredentismului. 2. Adj. Care aparține iredentismului, privitor la iredentism; care propagă, susține iredentismul; iredent. [Var.: iridentíst, -ă s. m. și f., adj.] – Din it. irredentista, fr. irrédentiste.

IRIDENTÍST, -Ă s. m. și f., adj. v. iredentist.

IREDENTÍST, -Ă, iredentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iredentismului. 2. Adj. Care aparține iredentismului, privitor la iredentism; care propagă, susține iredentismul; iredent. [Var.: iridentíst, -ă s. m. și f., adj.] – Din it. irredentista, fr. irrédentiste.

IRIDENTÍST, -Ă, s. m. și f., adj. v. iredentist.

IREDENTÍST, -Ă, iredentiști, -ste, adj. Care ține de iredentism, care propagă iredentismul. Fii... fără cruțare față de acțiunile iredentiste. VORNIC, P. 93. ♦ (Substantivat) Partizan al iredentismului.

iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste

iredentíst s. m., adj. m., pl. iredentíști; f. sg. iredentístă, pl. iredentíste

IREDENTÍST adj., s. (POL.) (rar) iredent.

IREDENTÍST, -Ă adj. Referitor la iredentism, propriu iredentismului. // s.m. și f. Adept, susținător al iredentismului. [Cf. fr. irrédentiste].

IREDENTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al iredentismului; naționalist, șovin. (< fr. irrédentiste, it. irredentista)

IREDENTÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de iredentism; propriu iredentismului. /<fr. irrédentiste, it. irredentista

IREDENTÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al iredentismului. /<fr. irrédentiste, it. irredentista

iridentist m. partizan al iridentei.

*iredentíst, -ă s. și adj. (it. irredentista). Partizan al iredentizmuluĭ, al iredenteĭ. Adj. Tendență iredentistă. – Fals irid-.

IREDENTIST adj., s. (POLITICĂ) (rar) iredent.