INTERCURÉNT, -Ă, intercurenți, -te, adj. (Rar) Care survine în timpul desfășurării altui proces (mai ales o boală). – Din fr. intercurrent.

INTERCURÉNT, -Ă, intercurenți, -te, adj. (Rar) Care survine în timpul desfășurării altui proces (mai ales o boală). – Din fr. intercurrent.

intercurént adj. m., pl. intercurénți; f. intercuréntă, pl. intercurénte

intercurént adj. m. curent

INTERCURÉNT, -Ă adj. Care survine în timpul sau în cadrul unui fapt, unui fenomen. [< fr. intercurrent, cf. lat. inter – între, currens – curgător].

INTERCURÉNT, -Ă adj. care survine în timpul sau în cadrul unui fapt, al unui fenomen. (< fr. intercurrent)

*intercurént, -ă adj. (lat. inter-cúrrens, -éntis, d. inter, între, și cúrrere, a alerga. V. con-curent). Care supravine în timpu durateĭ altuĭ lucru. Med. Boală intercurentă, care se arată în cursu alteĭ boale.