ININTELIGÉNȚĂ s. f. (Rar) Lipsă de inteligență; nepricepere, neinteligență. – Din fr. inintelligence.

!ininteligénță (rar) (i-nin-/in-in-) s. f., g.-d. art. ininteligénței

ininteligénță s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. ininteligénței

ININTELIGÉNȚĂ s.f. (Rar) Lipsă de inteligență; nepricepere. [Cf. fr. inintelligence].

ININTELIGÉNȚĂ s. f. lipsă de inteligență; stupiditate. (< fr. inintelligence)

ininteligénță s. f. Lipsă de inteligență ◊ „O compoziție de zgomotoasă ingeniozitate nu poate fi justificată ca un împrumut făcut inteligenței [...] din contră, dovedește ininteligență.” Cont. 25 XI 60 p. 6 (după fr. inintelligence; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 138; Fl. Ficșinescu în SMFC IV p. 8; DEX, DN3)