INIMOȘÍE s. f. Însușirea celui inimos. – Inimos + suf. -ie.

INIMOȘÍE s. f. Însușirea celui inimos. – Inimos + suf. -ie.

inimoșíe s. f., art. inimoșía, g.-d. inimoșíi, art. inimoșíei

inimoșíe s. f., art. inimoșía, g.-d. inimoșíi, art. inimoșíei

inimoșie f. starea celui inimos: curaj, cutezare.

inimoșíe f. Calitatea de a fi inimos, de a avea inimă. V. osîrdie.