14 definiții pentru ingrat
INGRÁT, -Ă, ingrați, -te,
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător.
2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos;
p. ext. anevoios, greu. – Din
fr. ingrat, lat. ingratus. INGRÁT, -Ă, ingrați, -te,
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător.
2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos;
p. ext. anevoios, greu. – Din
fr. ingrat, lat. ingratus. INGRÁT, -Ă, ingrați, -te,
adj. 1. Care uită binele ce i s-a făcut; nerecunoscător. Atunci mi-a spus că atitudinea noastră, adică a Luminiței, a mea, a Laurei față de tine, e ingrată. C. PETRESCU, Î. II 86. ◊ (Substantivat) Ar fi o binefacere prietinească pe care dacă vreodată aș uita-o, aș fi cel mai ticălos ingrat. CARAGIALE, O. VII 541.
2. Fig. Care nu dă satisfacție pe măsura sforțărilor făcute; dezavantajos, plin de inconveniente. Slujbă ingrată.
ingrát adj. m.,
s. m.,
pl. ingráți;
adj. f.,
s. f. ingrátă,
pl. ingráte
ingrát adj. m., s. m., pl. ingráți; f. sg. ingrátă, pl. ingráte INGRÁT adj. v. anevoios, delicat, dezagreabil, dificil, gingaș, greu, neplăcut. INGRÁT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.) INGRÁT, -Ă adj.
1. Nerecunoscător.
2. (Fig.) Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor muncii depuse. [< fr. ingrat, it. ingrato, lat. ingratus].
INGRÁT, -Ă I.
adj.,
s. m. f. (om) nerecunoscător. II.
adj. (
fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse. ◊ greu, dificil. (< fr. ingrat, lat. ingratus)
INGRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu manifestă recunoștință; nerecunoscător. 2) fig. Care nu corespunde eforturilor făcute; care nu satisface; dezavantajos. [Sil. in-grat] /<fr. ingrat, lat. ingratus ingrat a.
1. nerecunoscător;
2. fig. care produce mai puțin decât se aștepta: pământ ingrat; fig. subiect ingrat.
*ingrát, -ă adj. (lat. in-gratus. V.
grație, gratis). Necunoscător, care nu recunoaște binele care i s’a făcut: fiŭ ingrat. Fig. Sterp, steril, arid saŭ prea puțin productiv: pămînt ingrat, subĭect ingrat, muncă ingrată. Adv. Cu ingratitudine.
ingrat adj. v. ANEVOIOS. DELICAT. DEZAGREABIL. DIFICIL. GINGAȘ. GREU. NEPLĂCUT. INGRAT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.) Ingrat dex online | sinonim
Ingrat definitie
Intrare: ingrat (s.m.)
ingrat substantiv masculin