INFINITEZIMÁL, -Ă, infinitezimali, -e, adj. 1. Foarte mic, minuscul, infim. 2. (Mat.; despre mărimi variabile) Care tinde către zero. ◊ Calcul infinitezimal = calcul care operează cu mărimi infinitezimale. – Din fr. infinitésimal.

INFINITEZIMÁL, -Ă, infinitezimali, -e, adj. 1. Foarte mic, minuscul, infim. 2. (Mat.; despre mărimi variabile) Care tinde către zero. ◊ Calcul infinitezimal = calcul care operează cu mărimi infinitezimale. – Din fr. infinitésimal.

INFINITEZIMÁL, -Ă, infinitezimali, -e, adj. 1. Foarte mic, neînchipuit de mic, infim. Picăturile de apă, filtrîndu-se îndelung... își leapădă și infinitezimalele impurități. BOGZA, C. O. 110. 2. (Mat.) Care se raportă la infiniții mici. Geometrie infinitezimală.

infinitezimál adj. m., pl. infinitezimáli; f. infinitezimálă, pl. infinitezimále

infinitezimál adj. m., pl. infinitezimáli; f. sg. infinitezimálă, pl. infinitezimále

INFINITEZIMÁL adj. v. infim, microscopic, minuscul.

INFINITEZIMÁL, -Ă adj. 1. Foarte mic; infim. 2. (Mat.) Relativ la mărimi extrem de mici. ◊ Calcul infinitezimal = calcul care cuprinde calculul diferențial și pe cel integral. [< fr. infinitésimal].

INFINITEZIMÁL, -Ă adj. 1. foarte mic; infim. 2. (mat.) relativ la mărimi extrem de mici. ♦ calcul ~ = calcul care cuprinde calculul diferențial și integral. (< fr. infinitésimal)

INFINITEZIMÁL ~ă (~i, ~e) 1) mat. (despre mărimi variabile) Care tinde către zero. Calcul ~. 2) Care este foarte mic; extrem de mic; infim; minim. /<fr. infinitésimal

infinitezimal a. privitor la cantitățile infinit de mici: calcul infinitezimal.

*infinitezimál, -ă adj. (din *infinitézim [adică d. infinit și suf. lat. ésimus din millésimus, al o mielea] plus suf. al; fr. infinitésimal). Infinit de mic: cantitate infinitezimală. Geom. Calcul infinitezimal, acea parte a matematiciĭ care cuprinde calculu diferențial și integral și care calculează cantitățile infinit de micĭ.

infinitezimal adj. v. INFIM. MICROSCOPIC. MINUSCUL.