INCULCÁ, incúlc, vb. I. Tranz. A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepție etc. – Din fr. inculquer, lat. inculcare.

INCULCÁRE s. f. Acțiunea de a inculca și rezultatul ei; întipărire. – V. inculca.

INCULCÁ, incúlc, vb. I. Tranz. (Livr.) A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepție etc. – Din fr. inculquer, lat. inculcare.

INCULCÁRE s. f. (Livr.) Acțiunea de a inculca și rezultatul ei; întipărire. – V. inculca.

INCULCÁ, incúlc, vb. I. Tranz. (Livresc, cu privire la o regulă de conduită, un principiu, o idee etc.) A întipări în mintea cuiva prin repetare. Asemenea școale, într-un curs de patru, mult cinci ani, ar inculca elevilor principii solide. ODOBESCU, S. II 70.

inculcá (a ~) vb., ind. prez. 3 incúlcă

inculcáre s. f., g.-d. art. inculcắrii

inculcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlcă

inculcáre s. f., g.-d. art. inculcării; pl. inculcări

INCULCÁ vb. I. tr. (Liv.) A întipări în mintea cuiva, prin repetiție, o idee, o normă de purtare etc. [P.i. incúlc. / < fr. inculquer, lat. inculcare].

INCULCÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a inculca și rezultatul ei; întipărire. [< inculca].

INCULCÁ vb. tr. a întipări în mintea cuiva, prin repetiție, un principiu, o idee etc. (< fr. inculquer, lat. inculcare)

A INCULCÁ incúlc rar (idei, concepții, principii etc.) A fixa în memoria cuiva prin repetare permanentă. /<fr. inculquer, lat. inculcare

inculcà v. a grava în spirit, a băga în cap prin dese repețiri.

*incúlc, a -á v. tr. (lat. in-culcare, a inculca, d. in, în, și calcare, a călca). Întipăresc ceva în mintea cuĭva repetîndu-ĭ des: a inculca patriotizmu în mintea copiluluĭ.