INCITÁ, incít, vb. I. Tranz. A ațâța, a întărâta; a instiga la... – Din fr. inciter, lat., it. incitare.

INCITÁT, -Ă, incitați, -te, adj. Ațâțat, întărâtat, instigat. – V. incita.

INCITÁ, incít, vb. I. Tranz. (Livr.) A ațâța, a întărâta; a instiga la... – Din fr. inciter, lat., it. incitare.

INCITÁT, -Ă, incitati, -te, adj. (Livr.) Ațâțat, întărâtat, instigat. – V. incita.

INCITÁ, incít, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A ațîța, a întărîta; a îndemna (la o faptă rea), a instiga.

INCITÁT, -Ă, incitați, -te, adj. (Franțuzism) Ațîțat, întărîtat; îndemnat (la o faptă rea), instigat.

incitá (a ~) vb., ind. prez. 3 incítă

incitá vb., ind. prez. 1 sg. incít, 3 sg. și pl. incită

INCITÁ vb. 1. v. instiga. 2. v. stimula.

INCITÁT adj. 1. v. instigat. 2. v. stimulat.

INCITÁ vb. I. tr. (Liv.) A ațâța, a întărâta; a instiga la... [P.i. 1 incít, 3,6 -tă. / < fr. inciter, cf. it., lat. incitare].

INCITÁ vb. tr. 1. a ațâța, a provoca, a instiga la... 2. a provoca un interes viu, stimulativ. (< fr. inciter, lat. incitare)

A INCITÁ incít tranz. (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a instiga; a ațâța; a stârni; a provoca; a porni. /<fr. inciter, lat. incitare

*incít, a -á v. tr. (lat. ín-cito, -áre. V. ex-cit, citez). Excit, ațîț, instig, îndemn: a incita la revoltă.

INCITA vb. a agita, a ațîța, a instiga, a întărîta, a provoca, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.)

INCITAT adj. ațîțat, instigat, întărîtat, provocat, stîrnit, (pop.) zădărît. (Om ~.)