19 definiții pentru impereche
ÎMPĂRECHEÁ vb. I
v. împerechea. ÎMPERECHEÁ, împerechez,
vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia.
2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦
Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [
Var.: (
reg.)
împărecheá vb. I] –
În +
pereche. ÎMPĂRECHEÁ vb. I
v. împerechea. ÎMPERECHEÁ, împerechez,
vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia.
2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦
Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [
Var.: (
reg.)
împărecheá vb. I] –
În +
pereche. ÎMPĂRECHEÁ vb. I
v. împerechea. ÎMPERECHEÁ, împerechez,
vb. I.
1. Tranz. A uni pentru a forma o pereche; a asocia. Permis este să împerechezi un vers de opt silabe cu un altul de șase. MACEDONSKI, O. IV 62.
2. Refl. (Despre ființe de sex opus) A se împreuna, a se uni. Und
s-a pomenit... Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. – Variantă:
împărecheá vb. I.
împerecheá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 împerecheáză, 1
pl. împerechém;
conj. prez. 3 să împerechéze;
ger. împerechínd
împerecheá vb., ind. prez. 1 sg. împerechéz, 3 sg. și pl. împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 sg. și pl. împerechéze; ger. împerechínd ÎMPERECHEÁ vb. (BIOL.) a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.) ÎMPERECHEÁ vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși. A (se) împerechea ≠ a (se) desperechea A ÎMPERECHEÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau obiecte) A face să se împerecheze. 2) (animale de sex opus) A uni pentru reproducere; a se împreuna. /în + perechea A SE ÎMPERECHEÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe sau obiecte) A uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche. 2) (despre ființe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împreuna. /în + perechea împerecheà v.
1. a împreuna perechi, perechi;
2. fig. a învrăjbi.
împărechéz, a
-cheá (est) și
împe-, a
-chĭá (vest) v. tr. (d. păreche). Fac păreche, unesc cîte doĭ. V. refl. Fig. Vechĭ. Fac partid, mă dezbin, mă învrăjbesc: boĭeriĭ se împărecheară.
împerechéz, V.
împărechez. ÎMPERECHEA vb. a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.) împerechea vb. v. DUȘMĂNI. URÎ. VRĂJMĂȘI. Impereche dex online | sinonim
Impereche definitie
Intrare: împerechea
împărechea verb grupa I conjugarea a II-a
împerechea verb grupa I conjugarea a II-a