Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru iernător

IERNĂTÓR, iernătoare, s. n. Bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie. – Ierna + suf. -ător.
IERNĂTÓR, iernătoare, s. n. Bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie. – Ierna + suf. -ător.
IERNĂTÓR, iernătoare, s. n. Bazin, străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteiele de creștere și dezvoltare.
iernătór s. n., pl. iernătoáre
iernătór s. n. (sil. ie-), pl. iernătoáre
IERNĂTÓR ~oáre n. Bazin special în care se țin pe timp de iarnă peștii scoși din heleșteie. / a ierna + suf. ~tor

Iernător dex online | sinonim

Iernător definitie

Intrare: iernător
iernător substantiv neutru
  • silabisire: ie-