8 definiții pentru ierbărie
IERBĂRÍE, ierbării,
s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni.
2. (
Înv.) Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. –
Iarbă +
suf. -ărie.
IERBĂRÍE, ierbării,
s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni.
2. (
Înv.) Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. –
Iarbă +
suf. -ărie.
IERBĂRÍE, ierbării,
s. f. 1. (Cu sens colectiv) Ierburi, bălării. O roată mare de mesteceni făcea un zid alb, care închidea ierbării mirositoare, înalte pînă-n brîu. SADOVEANU, O. I 314.
2. Depozit de praf de pușcă. Cînd a tras cu tunu, a nemerit drept în ierbăria barabaftei (= corăbiei de război), de-a zvîrlit-o-n sus ca pe-o nimica. SANDU-ALDEA, U. P. 47.
ierbăríe s. f.,
art. ierbăría,
g.-d. art. ierbăríei;
pl. ierbăríi,
art. ierbăríile
ierbăríe s. f. (sil. ie-), art. ierbăría, g.-d. art. ierbăríei; pl. ierbăríi, art. ierbăríile IERBĂRÍE ~i f. 1) Loc necultivat, acoperit cu iarbă și buruieni; bălărie. 2) Plante erbacee de tot felul. /iarbă + suf. ~ărie ierbărie f.
1. ierburi;
2. proviziune de iarbă de pușcă;
3. magazia unde se ține.
ĭerbăríe f. Depozit de ĭarbă (pulbere) de pușcă. Mare cantitate de ĭarbă.
Ierbărie dex online | sinonim
Ierbărie definitie
Intrare: ierbărie
ierbărie substantiv feminin