(i)eftá, vb. I refl. (reg.) a se afla; a se ivi.

Iefta m. judecător în Izrael, scăpă pe Evrei de sub jugul Amoniților (sec. XIII-lea a. Cr.). El juruise a jertfi lui Dumnezeu pe cine îl va întâmpina mai întâi la întoarcere și propria sa fiică îi ieși înainte.