12 definiții pentru idolatru
IDOLÁTRU, -Ă, idolatri, -e,
adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se închină la idoli. ♦
Fig. (Persoană) care iubește pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. – Din
fr. idolâtre. IDOLÁTRU, -Ă, idolatri, -e,
adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se închină la idoli. ♦
Fig. (persoană) care iubește pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. – Din
fr. idolâtre. IDOLÁTRU, -Ă, idolatri, -e,
adj. (Despre persoane și colectivități) Care se închină la idoli. În Africa mai sînt băștinași idolatri. ◊ (Substantivat) Vrăjitorii toți se-nchină La o stea ce dă lumină, Numai tu nu, idolatre, Ticălosule-mpărate.
TEODORESCU, P. P. 105.
idolátru (-la-tru)
adj. m.,
s. m.,
pl. idolátri;
adj. f.,
s. f. idolátră,
pl. idolátre
idolátru adj. m., s. m. (sil. -tru), pl. idolátri; f. sg. idolátră, pl. idolátre IDOLÁTRU, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se închină idolilor. ♦ (Fig.) (Cel) care iubește (pe cineva sau ceva) cu pasiune. [< fr. idolâtre, lat. idolatris].
IDOLÁTRU, -Ă adj.,
s. m. f. 1. (cel) care se închină idolilor. 2. (
fig.) (cel) care iubește cu pasiune. (< fr. idolâtre, lat. idolatris)
IDOLÁTRU ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care crede în idoli; care se închină la idoli. 2) fig. Care idolatrizează; care vădește o pasiune exagerată față de cineva sau de ceva. [Sil. -la-tru] /<fr. idolâtre idolatru m. cel ce se închină la idoli.
*idolátru1, -ă adj. și s. (îld. idololatru; lat. idololatra, d. vgr. eidololátres, d. eidolon, idol, și latreúo, ador. V.
zoolatru). Care se închină idolilor.[1]
IDOLATRU adj., s. (BIS.) păgîn, politeist, (înv.) idoloslugaș, idoloslujebnic. Idolatru dex online | sinonim
Idolatru definitie
Intrare: idolatru (s.m.)
idolatru substantiv masculin