IDIOMÁTIC, -Ă, idiomatici, -ce, adj. Care aparține unui idiom, privitor la un idiom. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomatique.

IDIOMÁTIC, -Ă, idiomatici, -ce, adj. Care aparține unui idiom, privitor la un idiom. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomatique.

IDIOMÁTIC, -Ă, idiomatici, -e, adj. Care e caracteristic unui idiom sau care ține de un idiom. V. dialectal, regional. Expresie idiomatică. – Pronunțat: -di-o-.

idiomátic (-di-o-) adj. m., pl. idiomátici; f. idiomátică, pl. idiomátice

idiomátic adj. m. (sil. -di-o-), pl. idiomátici; f. sg. idiomátică, pl. idiomátice

IDIOMÁTIC, -Ă adj. (Lingv.) Caracteristic unui idiom, privitor la un idiom. [< idiomatique].

IDIOMÁTIC, -Ă I. adj. caracteristic unui idiom, referitor la un idiom. II. s. f. ansamblul caracteristicilor limbii unui popor. (< fr. idiomatique, /II/ germ. Idiomatik)

IDIOMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de un idiom; propriu unui idiom. Expresie ~că. [Sil. -di-o-] /<fr. idiomatique

idiomatic a. relativ la o idiomă: expresiune idiomatică, idiotism.

*idiomátic, -ă adj. (vgr. idiomatikós). Relativ la idiomă: expresiune idiomatică.

IDIOMÁTIC, -Ă adj. (< fr. idiomatique): în sintagma expresie idiomatică (v.).