Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru iconometru

ICONOMÉTRU, iconometre, s. n. 1. Vizor cu ajutorul căruia se poate observa corectitudinea încadrării imaginii unui obiect care urmează să fie fotografiat. 2. (Med.) Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi. – Din fr. iconomètre.
ICONOMÉTRU, iconometre, s. n. 1. Vizor cu ajutorul căruia se poate observa corectitudinea încadrării imaginii unui obiect care urmează să fie fotografiat. 2. (Med.) Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi. – Din fr. iconomètre.
iconométru (-me-tru) s. n., art. iconométrul; pl. iconométre
iconométru s. n. (sil. -tru), art. iconométrul; pl. iconométre
ICONOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene între cei doi ochi. ♦ Vizor cu care se reglează un aparat fotografic pentru a obține dimensiunile date ale unui obiect. [< fr. iconomètre, cf. gr. eikon – imagine, metron – măsură].
ICONOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene între ce doi ochi. 2. vizor cu care se reglează un aparat fotografic pentru a obține dimensiunile date ale unui obiect. (< fr. iconomètre)
ICONOMÉTRU ~e f. Vizor prin care se observă corectitudinea încadrării imaginii obiectului ce urmează să fie fotografiat. /<fr. iconometre
ICONO- „imagine, aparență, portret, figură”. ◊ gr. eikon, onos „figură, imagine, portret” > fr. icono-, it. id., engl. id., germ. ikono- > rom. icono-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., adversar al cultului icoanelor; ~dul (v. -dul), s. m. și f., adept al cultului icoanelor; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în iconografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu descrierea și studiul operelor realizate în arta plastică. 2. Ansamblu de imagini documentare referitoare la o anumită epocă, temă, problemă, persoană etc.; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a icoanelor; ~latru (v. -latru), s. m. și f., persoană care se închină la icoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în iconologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază atributele proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creștină etc., necesare artiștilor plastici; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării elementelor și proporțiilor unei opere de artă, pentru a descoperi concepția ce stă la baza construcției ideative și plastice a acesteia; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument folosit pentru măsurarea asimetriei retiniene între cei doi ochi. 2. Vizor utilizat la reglarea aparatului de fotografiat; ~scop (v. -scop), s. n., tub electronic folosit în televiziune pentru transmiterea imaginilor; ~strof (v. -strof), s. n., instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor; ~tip (v. -tip), s. n., reprezentare a tipului unui taxon prin desen sau fotografie.

Iconometru dex online | sinonim

Iconometru definitie

Intrare: iconometru
iconometru substantiv neutru
  • silabisire: -tru