11 definiții pentru iacobin
IACOBÍN, iacobini,
s. m.,
adj. 1. S. m. Membru al Clubului Iacobinilor, reprezentând aripa republicană intransigentă, în perioada Revoluției Franceze;
p. ext. democrat cu idei foarte avansate.
2. S. m. Călugăr dominican.
3. Adj. Care aparține iacobinilor (
1), privitor la iacobini. – Din
fr. jacobin. IACOBÍN, iacobini,
s. m.,
adj. m. 1. S. m. Călugăr dominican.
2. S. m. Membru al celei mai radicale grupări revoluționare franceze, în perioada revoluției din 1789-1794;
p. ext. democrat cu idei foarte avansate.
3. Adj. m. Care aparține iacobinilor (
1), privitor la iacobini. – Din
fr. jacobin. iacobín adj. m.,
s. m.,
pl. iacobíni;
adj. f. iacobínă,
pl. iacobíne
iacobín s. m., adj. m. (sil. ia-), pl. iacobíni; f. sg. iacobínă, pl. iacobíne IACOBÍN s.m.
1. Călugăr dominican.
2. Membru al celei mai radicale grupări revoluționare din timpul revoluției franceze, care a dus lupta contra monarhiștilor și feudalilor. ♦ (Fig.) Revoluționar consecvent. [Var. jacobin s.m. / cf. fr. jacobin].
IACOBÍN, -Ă s. m. f. 1. călugăr dominican. 2. membru al celei mai radicale grupări din timpul Revoluției Franceze, care a dus lupta contra monarhiștilor și feudalilor. 3. (
fig.) partizan înfocat al democrației. (< fr. jacobin)
IACOBÍN1 ~i m. 1) ist. Membru al clubului revoluționar democrat de orientare radicală din timpul revoluției burgheze din Franța de la sfârșitul sec. XVIII. 2) înv. Partizan al unei democrații centralizate. /<fr. jacobin IACOBÍN2 ~ă (~i, ~e) ist. Care este caracteristic pentru iacobini; de iacobini. /<fr. jacobin Iacobin m.
1. călugăr din ordinul sfântului Dominic;
2. membrul unei societăți politice care se stabili la Paris în 1789 în vechea mănăstire a Iacobinilor;
3. fig. demagog exaltat.
*ĭacobín, -ă s. Călugăr, călugăriță din ordinu sfîntuluĭ Dominic. S. m. Membru al uneĭ asociațiunĭ politice de revoluționarĭ asasinĭ ferocĭ care-șĭ țineaŭ ședințele în foasta mînăstire a ĭacobinilor, pe strada Saint-Honoré, la Paris, la 1789. Fig. Demagog exaltat și feroce. Adj. Opiniunĭ ĭacobine.
IACOBÍN, -Ă (după fr. jacobin) s. m., adj. 1. S. m. (În timpul Revoluției Franceze, 1789-1794) Membru al Clubului Iacobinilor după părăsirea acestuia de girondini (1792), reprezentând aripa republicană intransigentă. Conducători: Danton, Robespierre, Marat, Saint Just ș.a. A fost închis în 11 nov. 1794, din ordinul Convenției. 2. Dictatura I. = perioadă (iun. 1793-iul. 1794) din timpul Revoluției Franceze, caracterizată prin măsuri radicale în domeniul economic și social și represiune politică. Iacobin dex online | sinonim
Iacobin definitie
Intrare: iacobin (s.m.)
iacobin substantiv masculin