hăizáș, hăizașuri, s.n. – (reg.) Acoperișul de la casă, șură sau grajd. În Maramureș, se face acoperiș (hăizaș) chiar și deasupra porților de lemn, de la intrarea în gospodărie. Acesta „este construit, aproape fără excepție, în două ape. Rândul al doilea de draniță, care depășește cu 10 cm înălțimea acoperișului, formează creasta. De obicei, creasta se termină în coadă de rândunică având un evident rol ornamental” (Nistor, 1977: 22). „Pă un hăizaș de casă, ce zine pă apă, ca o șaică, zdéra și țâpure Roman Toadér șî cu un prunc” (Lenghel, 1979: 131). – Din magh. hajzás (DLRM, MDA).

hăizáș, -uri, s.n. – Acoperișul de la casă, șură sau grajd. În Maramureș se face acoperiș (hăizaș) chiar și deasupra porților de lemn, de la intrarea în gospodărie. Acesta „este construit, aproape fără excepție, în două ape. (...) Rândul al doilea de draniță, care depășește cu 10 cm. înălțimea acoperișului, formează creasta. De obicei, creasta se termină în coadă de rândunică având un evident rol ornamental” (Nistor 1977: 22). „Pă un hăizaș de casă, ce zine pă apă, ca o șaică, zdéra și țâpure Roman Toadér șî cu un prunc” (Lenghel 1979: 131). – Din magh. hajzás (MDA).