Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru hârtiuță

HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță.
HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță.
HÎRTIÚȚĂ, hîrtiuțe, s. f. Diminutiv al lui hîrtie (2). Din buzunărașul cojocului de sub haină, scoase o hîrtiuță pe care erau așternute stîngaci cîteva rînduri. MIHALE, O. 67. O pală de vînt îmi smulse hîrtiuțele ca pe un zmeu. I. BOTEZ, ȘC. 29. – Pronunțat: -ti-u-.
hârtiúță (-ti-u-) s. f., g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe
hârtiúță s. f. (sil. -ti-u-), g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe
HÂRTIÚȚĂ s. hârtioară.
hîrtioáră și -úță (oa dift.) f., pl. e. Hîrtie mică, foiță.
HÎRTIUȚĂ s. hîrtioară.

Hârtiuță dex online | sinonim

Hârtiuță definitie

Intrare: hârtiuță
hârtiuță substantiv feminin
  • silabisire: -ti-u-