Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru urlup

URLÚP2, urlupi, s. m. (Mai ales la pl.) Prună închircită și uscată înainte de a ajunge la maturitate, din cauza unei ciuperci parazite.
hurlúp/urlúp (reg.) s. m., pl. hurlúpi/urlúpi
urlúp2 s. m. v. hurlúp
hurlúp s. m., pl. hurlúpi
urlúp s. m., pl. urlúpi
URLÚP s. (BOT.) (reg.) chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc.
hurlúp s.m. (reg.) prună tânără degenerată din cauza unei ciuperci; gurlup, chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc, birtoc, alișoi, cocoș.
urlúp (hurlúp), s.n. sg. (reg.; cu sens colectiv) prune tinere necoapte, cu gust acrișor.
hurlup m. Tr. V. urlup.
urlup m. pl. prune tinere necoapte, cu gust acrișor. [Tr. hurlup: origină necunoscută].
hurlúp m. (var. din hurlub, hulub. Cp. cu cocoș, hurlup). Vest. Mold. sud. Prună deformată de cĭuperca parazită exoascus (orĭ taphrina) pruni și care are aer în locu sîmbureluĭ, e acrișoară și de un gust plăcut. – În Arg. Olt. gurlup, în Ban. Meh. gulup, golup, golop. Aĭurea ghirtoc, pîrtoc, chirlaŭcă, cocoș, cocoșel. V. colțar.
URLUP s. (BOT.) (reg.) chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc.
hurlúp, hurlupi, s.m. – (reg.) Prune care nu se coc, se usucă în pom sau cad pe jos (ALRRM, 1971: 457; Rozavlea, Dragomirești, Săcel, Vișeu). – Et. nec. (MDA).
hurlúp, -i, s.m. – Prune care nu se coc, se usucă în pom sau cad pe jos (ALR 1971: 457; Rozavlea, Dragomirești, Săcel, Vișeu). – Et. nec. (MDA).

Urlup dex online | sinonim

Urlup definitie

Intrare: urlup (prună)
hurlup substantiv masculin
urlup 1 s.m. substantiv masculin