CRONOGRÁF1, cronografe, s. n. Scriere cu caracter popular care reprezintă o sinteză a istoriei generale, alcătuită pe baza izvoarelor istorice combinate cu legende biblice și populare. Cronograful lui Moxa. [Var.: hronográf s. n.] – Din ngr. hronográfos.

HRONOGRÁF s. n. v. cronograf1.

HRONOGRÁF, hronografe, s. n. V. cronograf1.

hronograf n. cronică împodobită cu legende apocrife. [Gr. mod.]. V. cronograf.

*cronográf m. (vgr. hrono-gráphos). Scriitor de cronografiĭ, cronicar, analist. – Vechĭ hr- (după ngr.).