HISTERON-PROTERON s.n. (Ret.) Figură de stil constând în răsturnarea ordinii firești între fenomene, anticipându-se ceea ce ar trebui să urmeze. [< it., fr., gr. hysteron-proteron].

HISTÉRON-PROTÉRON s. n. figură de stil, constând în răsturnarea ordinii firești a termenilor (cuvinte sau propoziții), anticipându-se ceea ce ar trebui să urmeze. (< fr. hystéron-protéron)

histeron proteron (gr. hysteron „ultimul”, proteron „primul”), figură prin care, răsturnându-se ordinea firească (cronologică sau logică) între fenomene, se exprimă întâi ceea ce ar trebui să urmeze după (se anticipează ceea ce trebuie să urmeze): „Apoi să le faci un căpătâi și să-i însurăm; ce nu-i arăți și nouă, să-i cunoaștem?” (Al. I. Odobescu); „Vrem să plutim și să ridicăm ancora.” (Vergilius; → K., 0,326) În vorbirea curentă se aude: „Vreau să-mi construiesc o casă și să-mi cumpăr material.” Cf. lat.: „Moriamur et in media arma ruamus.” (Aen.; → L., §. 891) Cf. germ.: „bauen und reuten” (a construi și a defrișa) (Wolfram → K., p. 326) • În logică h. proteron este un viciu de raționament, „petitio principii” sau „cerc vicios”. Ca figură, se mai numește și histerologie.