HIPOTROFÍE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, din cauza unei proaste nutriții ori a unui proces maladiv. – Din fr. hypotrophie.

HIPOTROFÍE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, datorită unei proaste nutriții ori unui proces maladiv. – Din fr. hypotrophie.

HIPOTROFÍE s. f. (În opoziție cu hipertrofie) Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut datorită unei nutriții reduse sau insuficiente, ori unui proces maladiv.

hipotrofíe (-po-tro-) s. f., art. hipotrofía, g.-d. art. hipotrofíei; pl. hipotrofíi, art. hipotrofíile

hipotrofíe s. f. (sil. -tro-) → trofie

HIPOTROFÍE s.f. Dezvoltare insuficientă a unui organ sau a unui țesut. [< fr. hypotrophie, cf. gr. hypo – sub, trophe – hrană].

HIPOTROFÍE s. f. dezvoltare insuficientă a unui organ sau țesut. (< fr. hypotrophie)

HIPOTROFÍE f. Stare patologică constând în dezvoltarea insuficientă a unui organ sau țesut. [Sil. -po-tro-] /<fr. hypotrophie