Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru hipocondru

HIPOCÓNDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste. – Din fr. hypocondre.
HIPOCÓNDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste. – Din fr. hypocondre.
HIPOCÓNDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal situată sus la dreapta și la stînga regiunii epigastrice, la mamifere și păsări.
hipocóndru (regiune abdominală) s. n., art. hipocóndrul; pl. hipocóndre
hipocóndru (anat.) s. n., art. hipocóndrul; pl. hipocóndre
HIPOCÓNDRU s.n. Fiecare dintre părțile laterale ale abdomenului, situate imediat sub ultima coastă. [Pl. -re, -ruri, var. ipocondru s.n. / < fr. hypocondre, cf. gr. hypo – dedesubt, chondros – cartilaj].
HIPOCÓNDRU s. n. fiecare dintre părțile laterale ale abdomenului. (< fr. hypocondre)
ipocondru m. 1. Med. fiecare din cele două părți laterale ale regiunii epigastrice: ipocondrul drept și cel stâng; 2. cel ce suferă de ipocondrie.

Hipocondru dex online | sinonim

Hipocondru definitie

Intrare: hipocondru (pl. hipocondre)
hipocondru pl. hipocondre substantiv neutru
Intrare: hipocondru (pl. hipocondruri)
hipocondru pl. hipocondruri