HIPERMETROPÍE, hipermetropii, s. f. Defect de vedere care se datorește faptului că focarul imaginii este situat dincolo de retină; hipermetropism. – Din fr. hypermétropie.

HIPERMETROPÍE, hipermetropii, s. f. Defect de vedere care se datorește faptului că focarul imaginii este situat dincolo de retină; hipermetropism. – Din fr. hypermétropie.

HIPERMETROPÍE s. f. Defect de conformație a ochilor, care are ca urmare formarea imaginii înapoia retinei. V. prezbitism.

hipermetropíe (-me-tro-) s. f., art. hipermetropía; g.-d. art. hipermetropíei; pl. hipermetrópii, art. hipermetropíile

hipermetropíe s. f. (sil. -tro-), art. hipermetropía, g.-d. art. hipermetropíei; pl. hipermetropíi, art. hipermetropíile

HIPERMETROPÍE s. (MED.) hipermetropism.

HIPERMETROPÍE s.f. Defect de vedere datorită formării imaginii înapoia retinei; hiperopie. [Gen. -iei. / < fr. hypermétropie, cf. gr. hyper – dincolo, metron – măsură, ops – vedere].

HIPERMETROPÍE s. f. defect de vedere datorat formării imaginii înapoia retinei; hipermetropism. (< fr. hypermétropie)

*ipermetropíe f. (d. ipermetrop). Med. Starea ochĭuluĭ în care razele luminoase paralele axeĭ îșĭ formează focaru dincolo de retină.