HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -e, adj. Care se referă la studiul mișcării și al repaosului fluidelor. Studiu hidromecanic.

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromecánic adj. (sil. -dro-) → mecanic

HIDROMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la hidromecanică. [Cf. fr. hydromécanique].

HIDROMECÁNIC, -Ă I. adj. referitor la hidromecanică. II. s. f. mecanica fluidelor. (< fr. hydromécanique)

HIDROMECÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hidromecanică; propriu hidromecanicii. /<fr. hydromécanique