HEMATURÍE, hematurii, s. f. Prezență a sângelui sau a hematiilor în urină, întâlnită în unele afecțiuni renale, vezicale, uretrale etc. – Din fr. hématurie.

HEMATURÍE, hematurii, s. f. Prezență a sângelui sau a hematiilor în urină, întâlnită în unele afecțiuni renale, vezicale, uretrale etc. – Din fr. hématurie.

!hematuríe (-ma-tu/-mat-u-) s. f., art. hematuría, g.-d. art. hematuríei; pl. hematuríi, art. hematuríile

hematuríe s. f. (sil. mf. -mat-), art. hematuría, g.-d. art. hematuríei; pl. hematuríi, art. hematuríile

HEMATURÍE s.f. Prezența sângelui în urină datorită unei hemoragii a mucoasei căilor urinare. [Gen. -iei. / < fr. hématurie, cf. gr. haima – sânge, ouron – urină].

HEMATURÍE s. f. prezența sângelui în urină, datorată unei hemoragii a mucoasei căilor urinare. (< fr. hématurie)

HEMATURÍE f. Prezența sângelui în urină. /<fr. hématurie

HEMAT-, v. HEMATO-. □ ~emeză (v. -emeză), s. f., vărsături cu conținut de sînge provenit din leziunile tubului digestiv; ~urie (v. -urie), s. f., prezența sîngelui în urină datorită unei hemoragii a mucoasei căilor urinare.