HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.

HAȘÚRĂ, hașuri, s. f. Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime și trasate la distanțe egale pe o porțiune de desen sau de gravură, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic, pentru a da anumite indicații etc. – Din fr. hachure.

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.

HAȘÚRĂ, hașuri, s. f. Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime și trasate la distanțe egale pe o porțiune de desen sau de gravură, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic, pentru a da anumite indicații etc. – Din fr. hachure.

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un plan, dintr-un desen sau dintr-o hartă. Aveau harta ariei de lucru a stațiunii, cu comunele ce le deserveau și locurile de muncă ale tractoarelor, puternic hașurate cu roșu. MIHALE, O. 132.

HAȘÚRI s. f. pl. Grup de linii paralele sau întretăiate, la fel de groase și trasate la distanțe egale, care se folosesc convențional în desene, cu care se umbresc părți dintr-un desen sau dintr-o hartă etc.

hașurá (a ~) vb., ind. prez. 3 hașureáză

hașúră s. f., g.-d. art. hașúrii; pl. hașúri

hașurá vb., ind. prez. 1 sg. hașuréz, 3 sg. și pl. hașureáză

hașúră s. f., g.-d. art. hașúrii; pl. hașúri

HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer].

HAȘÚRI s.f.pl. Grup de linii negre paralele, egale ca grosime și trasate la distanțe egale, reprezentând convențional relieful pe hărți sau secțiuni într-un desen tehnic etc. [Sg. hașură. / < fr. hachures].

HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer)

HAȘÚRĂ s. f. fiecare dintre liniile paralele, egale ca grosime, ce reprezintă relieful pe hărți sau secțiuni într-un desen tehnic. (< fr. hachure)

A HAȘURÁ ~éz tranz. (desene tehnice, planuri, părți etc.) A acoperi cu hașuri. /Din hașură

HAȘÚRĂ ~i f. mai ales la pl. Fiecare dintre liniile paralele trase la distanțe egale pe o porțiune de desen, pe o hartă sau pe o gravură pentru a indica ceva în mod convențional (umbrele, semitonurile sau accidentele de teren, secțiuni pe desenele tehnice etc.). /<fr. hachure

*hașúră f., pl. ĭ (fr. hachure, d. hacher, a toca, a tăĭa ca tăĭețiĭ). Liniĭ multe și dese cu care în desemn se figurează umbrele și în topografie reliefu. V. topografie.

HAȘÚRI (<fr.) s. f. pl. Linii paralele sau întretăiate cu ajutorul cărora se obțin semitonurile sau umbrele într-o gravură, într-un desen, sau se evidențiază secțiunile într-un desen tehnic. ♦ Sistem de linii folosite pentru reprezentarea reliefului pe hartă. Pantele mari de relief sunt redate prin h. rare și mai lungi. Regulile și metodele de realizare a hărților în h. au fost stabilite (1799) de germanul Johann Georg Lehmann.