9 definiții pentru hara-para
HÁRA-PÁRA s. f.,
adv. (
Fam.; în
expr.) A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmășeală, o vânzoleală; a face harcea-parcea. – Formație onomatopeică.
HÁRA-PÁRA s. f.,
adv. (
Fam.; în
expr.) A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmășeală, o vânzoleală; a face harcea-parcea. – Formație onomatopeică.
HÁRA-PARA s. f. (Numai în
expr.)
A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmășeală, o vînzoleală; a face harcea-parcea. Dulăii... făcură o iama, o hara-para nemaipomenită. La TDRG. Cu dracii de la boieriul cela ai făcut hara-para. CREANGĂ, P. 319.
hára-pára (
pop.)
s. f.,
adv. HÁRA: ~-para adv. În neorânduială. ◊ A face ~-para a) a produce dezordine; b) a face un lucru de mântuială. /Onomat. hara-para adv. Mold. a face hara-para, a prăpădi: cu dracii ai făcut hara-para CR. [Onomatopee].
hára-pára adv. (turc. pará-pará = -parča. V.
harcea-, pará). Munt. Mold. Fam. Val-vîrtej, mare dezordine: copiiĭ s’aŭ jucat și aŭ făcut casa hara-para.
a face o hara-para expr. a provoca învălmășeală / vânzoleală.
Hara-para dex online | sinonim
Hara-para definitie
Intrare: hara-para
hara-para adverb (numai) singular substantiv feminin invariabil