Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru gurguiat

GURGUIÁ, gurguiez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui.[1]
GURGUIÁT, -Ă, gurguiați, -te, adj. Care are forma unui gurgui, țuguiat ca un gurgui. [Pr.: -gu-iat] – V. gurguia.
GURGUIÁ, gurguiez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui.
GURGUIÁT, -Ă, gurguiați, -te, adj. Care are forma unui gurgui, țuguiat ca un gurgui. [Pr.: -gu-iat] – V. gurguia.
gurguiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 gurguiáză; conj. prez. 3 să gurguiéze; ger. gurguínd
gurguiá vb., ind. prez. 1 gurguiéz; conj. prez. 3 sg. și pl. gurguiéze; ger. gurguínd
gurguiát adj. m., pl. gurguiáți; f. sg. gurguiátă, pl. gurguiáte
gurguiat a. țuguiat, rotunjit: măgura cea gurguiată n’o doboară vânt vreodată PANN.
2) gurgúĭ, a v. tr. (d. gurguĭ). Țuguĭez, fac ca un gurguĭ. V. refl. Mă țuguĭez: buboĭu s’a gurguĭat. Fig. Iron. Mă cocoț. Mă gurguț, mă fudulesc.
gurguĭát, -ă adj. (d. gurguĭ). Țuguĭat, ascuțit: munte gurguĭat, mere gurguĭate.
gurguíat, -ă, gurguiați, -te, (gurguiet), adj. – (reg.) În formă de movilă, ridicat, țuguiat. ♦ (top.) Gurguiatul (Gurguietul), deal înalt și pădure în Botiza (Papahagi, 1925; Vișovan, 2005). – Din gurguia (< gurgui „vârf de deal; mamelon”) (MDA).

Gurguiat dex online | sinonim

Gurguiat definitie

Intrare: gurguiat
gurguiat adjectiv
Intrare: gurguia
gurguia verb grupa I conjugarea a II-a