GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

GRIZÁT, -Ă, grizați, -te, adj. (Livr.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. griza.

GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

GRIZÁT, -Ă, grizați, -te, adj. (Livr.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. griza.

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizá vb., ind. prez. 1 sg. grizéz, 3 sg. și pl. grizeáză

grizát adj. m., pl. grizáți; f. sg. grizátă, pl. grizáte

GRIZÁ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

GRIZÁT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

GRIZÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta. [< fr. griser].

GRIZÁ vb. tr., refl. (fam.) a (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta (ușor). (< fr. griser)

A GRIZÁ ~éz tranz. livr. fam. A face să se grizeze. /<fr. griser

A SE GRIZÁ mă ~éz intranz. livr. fam. A se îmbăta ușor. /<fr. griser

griza vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

grizat adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.