GOMÓN s. n. (Mold., Trans.) Zgomot. (din pol. gomon)

gomón (-nuri), s. n. – 1. Ceartă, dispută. – 2. Adunare. Sl. (pol., rus.) gomon (Cihac, II, 124; DAR). – Der. gomoni, vb. (a vorbi, a discuta; refl., a se pune de acord, a se învoi), cf. rus. gomoniti „a face zgomot”.

gomón s.n. (înv.) adunare, sfat.

gómon n., pl. urĭ (rus. pol. gomon, gălăgie). Mold. P. P. Zgomot de vorbă. Sfat, taĭfas.