gnat(o)-, -gnat, -gnatie elem. „Maxilar, falcă”. (< fr. gnath/o/-, -gnathe, -gnathie, cf. gr. gnathos)

GNAT-, v. GNATO-. □ ~odont (v. -odont), adj., (despre animale) cu dinții implantați în maxilare.

-GNAT „falcă, maxilar inferior”. ◊ gr. gnathos „falcă” > fr. -gnathe, germ. id., it. -gnato > rom. -gnat.