GLÁDIȘ, gladiși, s. m. Arbore cu frunze ascuțite și cu flori albe (Acer tataricum). [Var.: glădíci s. m.] – Din sb. gladiš.

GLĂDÍCI s. m. v. gladiș.

GLÁDIȘ s. m. V. glădici.

GLĂDÍCI, glădici, s. m. Arbust cu frunze ascuțite și cu flori albe (Acer tataricum). [Var.: gládiș s. m.] – Din scr. gladiš.

GLÁDIȘ, gladiși, s. m. Glădici.

GLĂDÍCI, glădici, s. m. Arbore mic, cu flori albe (Acer tataricum); gladiș. Gard viu... format de copăcei ghimpoși, mărăcini de tot neamul și glădici. GHICA, S. 534.

gládiș s. m., pl. gládiși

gládiș s. m., pl. gládiși

GLÁDIȘ s. (BOT.; Acer tataricum) arțar tătăresc, (reg.) verigar.

GLADÍȘ s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.

gladíș (gládiși), s. m. – Varietate de arțar (Acer tartaricum). – Var. gladeș, glădiș, glădici. Bg. gladiš (Conev 48), sau sb. glàdiš, cf. Daničič, III, 143.

GLĂDÍCI ~ m. Arbust decorativ cu frunze ascuțite, lucioase și cu flori albe.

gladiș m. specie de arțar (Acer tataricum). [Croat. GLADIȘ].

gládiș m. (sîrb. gladiš, rus. gládyš, o plantă. Bern. 1, 300). Verigar, un fel de arțar mic care crește pin pădurile și tufișurile cîmpuluĭ și face florĭ albe și samare roșiĭ (acer tataricum). O parte a războĭuluĭ de țesut (numită și jug) făcută din arțar.

GLADIȘ s. (BOT.; Acer tataricum) glădici, (reg.) verigar.

gladiș s. v. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR.

GLĂDICI s. (BOT.; Acer tataricum) gladiș, (reg.) verigar.

GLÁDIȘ (GLĂDÍȘ) (lat. *gladitschia) s. n. Arbore sau arbust din familia aceraceelor, de înălțime medie (sub 10 m), cu frunze ovate, lujeri anuali bruni-roșcați și fructe disamere (Acer tataricum). Sin. arțar tătăresc.