17 definiții pentru gingină
GINGÍE, gingii,
s. f. Țesut1 (
3) care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și al măselelor. [
Var.: (
înv. și
reg.)
gíngenă, gíngină s. f.] –
Lat. gingiva. GINGÍE, gingii,
s. f. Țesut1 (
3) care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și al măselelor. [
Var.: (
înv. și
reg.)
gíngenă, gíngină s. f.] –
Lat. gingiva. GINGÍE, gingii,
s. f. (Mal ales la
pl.) Țesut de culoare roșiatică care învelește rădăcinile dinților și măselelor. Morfolea din gingii, laptele îi curgea din colțurile gurii. DUMITRIU, N. 126. Și-și descoperi rîzînd strunga lată din gingia de sus. SADOVEANU, P. S. 86. Scoate din traistă o bucățică de covrig, o-nmoaie în năstrapă și-ncepe s-o morfolească-n gingii. CARAGIALE, P. 63. ◊
Fig. A ajuns cu luntrea pînă-n gingiile gheții. SANDU-ALDEA, U. P. 120. – Accentuat și: (regional) gingie. - Variante:
gíngenă, gingeni (ALECSANDRI, P. III 347, ȘEZ. IV 125),
gíngină, gingini (COȘBUC, P. II 200, NEGRUZZI, S. II 304),
s. f. gingíe s. f.,
art. gingía,
g.-d. art. gingíei;
pl. gingíi,
art. gingíile
gingíe s. f., art. gingía, g.-d. art. gingíei; pl. gingíi, art. gingíile gingíe (gingíi), s. f. – Țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și a măselelor. –
Mr. dzindzie,
istr. (žinžire).
Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Pușcariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR),
cf. it.,
prov.,
port. gingiva (
calabr. gringria),
fr. gencive,
sp. encía. În
Trans. de Nord se folosește
var. gingină, care explică și
istr. Cf. ALR, I, 31. Din
rom. provine
ngr. τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). –
Der. îngingia,
vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se îmbogăți).
GINGÍE ~i f. Țesut muscular care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților. [G.-D. gingiei] /<lat. gingiva gingie f. carne ce înconjură dinții la rădăcina lor. [Lat. GINGIVA].
gingíe f. (lat. gingíya, it. pv. pg. gengiya, fr. genciye, sp. encia). Vest. Mold. sud. Carnea care înconjoară dințiĭ la rădăcina lor. – În nord
gingină, pl. ĭ.
a o da la gingie / la gingirică expr. (
obs.) a obliga partenerul să facă sex oral
gingie, gingii
s. f. (
intl.) gură.
Gingină dex online | sinonim
Gingină definitie
Intrare: gingie
gingină substantiv feminin
gingenă substantiv feminin
gingie substantiv feminin