GHIONTUIÁLĂ, ghiontuieli, s. f. (Rar) Bătaie. Miroase în aer, nu, după expresia clasică, a iarbă de pușcă... miroase a... ghiontuială. CARAGIALE, O. II 136.

GHIONTUIÁLĂ, ghiontuieli, s. f. (Rar) Bătaie. – Din ghiontui (= ghionti) + suf. -eală.