GERÁR s. m. (Pop.) Ianuarie. – Din ger, după ianuar[ie].

GERÁR s. m. (Pop.) Ianuarie. – Din ger, după ianuar[ie].

gerár (pop.) s. m., g.-d. lui gerár

gerár s. m.

GERÁR s. v. ianuarie.

GERÁR m. pop. Prima lună a anului; ianuarie. /ger + suf. ~ar

gerar m. numele popular al lunei Ianuarie. [Lit. luna gerului: alterațiune populară din Ghenar, Ianuarie].

gerár, V. ĭanuarie.

*ĭanuárĭŭ m., gen. al luĭ (lat. januarius [adică mensis], luna luĭ Ianu, un zeŭ la Romanĭ). Prima lună a anuluĭ. – Ob. ĭanuárie (ngr. ĭanuários). Vechĭ ghenárie și -áre, ghenuarie, ghenvarie și -áre, ghenariŭ, genvariŭ, ghenar și (după ger) gerar (vsl. genvarĭ, genarĭ). Mold. și ĭenuarie.

gerar s. v. IANUARIE.

gerár, (gherar, ghenarie, gerariu), s.n. – Denumirea populară pentru luna ianuarie; cărindar: „1655 în luna lui Ghenuar în 5 am scris Ioan Diiac” (însemnare într-o biblie; în Vișeu). – Din ger (< lat. gelum, cf. rad. i.-e. *gel- „răcoros, rece; a îngheța”) + suf. -ar (MDA), după ianuar(ie) (DEX), sau ghenar(ie) (< sl. genarii „ianuarie”) (Șăineanu).

gerár, (gherar, ghenarie, gerariu), s.n. – Denumirea populară pentru luna ianuarie; cărindar: „1655 în luna lui Ghenuar în 5 am scris Ioan Diiac” (însemnare într-o biblie din 1648; în Vișeu). – Din ger (< lat. gelum) + -ar, suprapus peste ghenarie (< sl. genarii „ianuarie”).