GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. Regiune depresionară, alungită și întinsă a scoarței terestre, cu dimensiuni până la zeci sau sute de kilometri, caracterizată printr-o intensă activitate tectonică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosynclinal.

GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. Regiune mobilă a scoarței terestre care suferă, în cursul timpului geologic, o scufundare intensă, însoțită de manifestări vulcanice și de acumulare a unor serii de depozite sedimentare de mare grosime, transformându-se ulterior într-un lanț muntos cutat, ca urmare a mișcărilor tectonice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosynclinal.

GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. (Geol.) Depresiune (actuală sau din alte ere) a scoarței pămîntului, ocupată de un braț de mare al cărui fund este mobil și în interiorul căruia s-au acumulat depozite groase. – Pronunțat: ge-o-.

geosinclinál (ge-o-) s. n., pl. geosinclinále

geosinclinál s. n. (sil. ge-o-), pl. geosinclinále

GEOSINCLINÁL s.n. Depresiune a scoarței Pământului, ocupată de un braț de mare cu fundul mobil. [Pl. -le, -luri. / < fr. géosynclinal, cf. gr. ge – pământ, synklinein < syn – cu, klinein – a se înclina].

GEOSINCLINÁL s. n. vastă depresiune a scoarței terestre, care se scufundă progresiv și unde au loc modificări vulcanice și de acumulare de depozite sedimentare, în pante detritice (fliș.). (< fr. géosynclinal)

GEOSINCLINÁL ~e n. geol. Depresiune a scoarței terestre scufundată în mare, care, în urma unor depozite sedimentare mari și a mișcărilor tectonice în decursul timpului geologic, se transformă într-un lanț muntos. /<fr. géosynclinal