14 definiții pentru fâță
fâță sf [At: ISPIRESCU, L. 280 / V: (3) fâț, (4) fiță / Pl: ~țe / E: drr fâțâi] 1 (Înv) Ființă mică care se mișcă neîncetat. 2 (Înv) Copil mic și vioi. 3 Nume dat peștilor mici (care înoată repede). 4 (Îht) Zvârlugă (Cobitis taenia). 5 (Fam) Femeie afectată (care își mișcă accentuat șoldurile când merge). FẤȚĂ, fâțe,
s. f. 1. (
Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede).
2. (
Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din
fâțâi (derivat regresiv).
FẤȚĂ, fâțe,
s. f. 1. (
Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede).
2. (
Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din
fâțâi (derivat regresiv).
FÎ́ȚĂ, fîțe,
s. f. (Regional) Orice pește mic (care înoată repede). Dimineața plecăm spre conac cu căruța cu pește, – baboi cît degetul, fîțe cît unghia. STANCU, D. 510. Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește, ca să avem de legumă pentru azi și mîine. ISPIRESCU, L. 280.
fấță (
reg.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. fấței;
pl. fấțe
fâță s. f., g.-d. art. fâței; pl. fâțe FÂȚĂ s. v. fufă, plevușcă, zvârlugă. fî́ță f., pl. e (d. fîțîĭ. V. hîță 1 și 2). Pește foarte mic, puĭ de pește: noĭ prindem fîțele cu mîna (Î. E. 240). Fam. Copil: o fîță de fată, eraĭ o fîță cînd eŭ eram flăcăŭ. V.
chisoagă, foflic, frișcă, goghie, plevușcă, poșidic. FÎȚĂ s. (IHT.) baboi, babușcă, (Olt.) juvete. (Peștele mărunt se numește ~.) fîță s. v. FUFĂ. PLEVUȘCĂ. ZVÎRLUGĂ. fâță s. f. (fam.) Femeie care se fâțâie ◊ „[...] «fâță» și «pițipoancă» de asemenea mereu prezentă în comedia lui Baranga [...]” R.l. 16 VI 80 p. 2 (din (a se) fâțâi; DEX) fấță, fâțe, (fârță), s.f. – 1. Copil neastâmpărat. 2. Femeie plimbăreață. ♦ (onom.) Fârța, poreclă în Tăuții Măgherăuș („femeie care se fâțâia mult”) (Crâncău, 2011). – Der. regr. din (a se) fâțâi (Scriban, DEX, MDA). fâță, fâțe
s. f. femeie care își afișează nurii ostentativ.
Fâță dex online | sinonim
Fâță definitie