16 definiții pentru fârnâire
fârnâi vi [At: DDRF / V: fărnăi / Pzi: ~esc / E: fo] (Pfm) 1 A fonfăi. 2 A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. fârnâire sf [At: DDRF / V: fărnăire, ~năi~ / Pl: ~ri / E: fărnâi] (Pfm) 1 Fonfâire. 2 Producere a unui zgomot caracteristic în timpul respirației, din cauza nasului înfundat Si: fârnâit1 (2). FÂRNÂÍ, fấrnâi,
vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.
FÂRNÂÍRE, fârnâiri,
s. f. (
Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit1. –
V. fârnâi. FÂRNÂÍ, fấrnâi,
vb. IV.
Intranz. A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.
FÂRNÂÍRE, fârnâiri,
s. f. Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit1. –
V. fârnâi. FÎRNÎÍ, fî́rnîi,
vb. IV.
Intranz. A vorbi pe nas, a fonfăi.
fârnâí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3 fấrnâie,
imperf. 3
sg. fârnâiá;
conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâíre (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. fârnâírii;
pl. fârnâíri
fârnâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. fârnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá fârnâíre s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri A FÂRNÂÍ fârnâi intranz. 1) (despre oameni cu defecte în rostire) A rosti neclar unele sunete nazale; a vorbi pe nas; a fonfăi. 2) A face zgomot în timpul respirației din cauza nasului înfundat. [Sil. -nâ-i] /Onomat. fórnăĭ și
fî́rnîĭ, a
-í v. intr. (d. fórna-fórna, fîrna-fîrna, huĭetu vorbiriĭ pe nas). Vorbesc pe nas din cauza unuĭ defect. V.
bîlbîĭ, gîgîĭ, mornăĭ. FÎRNÎI vb. a fonfăi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ cînd vorbește.) Fârnâire dex online | sinonim
Fârnâire definitie
Intrare: fârnâi
fârnâi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: fârnâire
fârnâire substantiv feminin