FUNCȚIONÁL, -Ă, funcționali, -e, adj. 1. Care ține de o funcție, privitor la o funcție. ◊ Maladie funcțională = boală care afectează buna funcționare a unui organ. Analiză funcțională = ramură a matematicii care se ocupă cu studiul diferitelor clase de funcții și al relațiilor dintre ele. 2. Util, practic. ♦ Care îndeplinește condițiile pentru a fi folosit. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionnel (după funcție).

FUNCȚIONÁL, -Ă, funcționali, -e, adj. 1. Care ține de o funcție, privitor la o funcție. ◊ Maladie funcțională = boală care afectează buna funcționare a unui organ. Analiză funcțională = ramură a matematicii care se ocupă cu studiul diferitelor clase de funcții și al relațiilor dintre ele. 2. Util, practic. ♦ Care îndeplinește condițiile pentru a fi folosit. – Din fr. fonctionnel (după funcție).

FUNCȚIONÁL, -Ă, funcționali, -e, adj. Care se referă la o funcție, care ține de o funcție. Localizările motoare în măduvă sînt funcționale. PARHON, O. A. I 80. ◊ Maladie funcțională = boală care afectează funcționarea unui organ. – Pronunțat: -ți-o-.

funcționál (func-ți-o-) adj. m., pl. funcționáli; f. funcționálă, pl. funcționále

funcționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. funcționáli; f. sg. funcționálă, pl. funcționále

FUNCȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la o funcție. ◊ (Mat.) Analiză funcțională = ramură a matematicii care se ocupă cu studiul diferitelor clase de funcții. ♦ Maladie funcțională = boală care afectează funcționarea unui organ. [Pron. -ți-o-. / < cf. fr. fonctionnel, it. funzionale].

FUNCȚIONÁLĂ s.f. (Mat.) Funcție definită pe o mulțime de funcții având valori reale. [Cf. fr. fonctionnelle].

FUNCȚIONÁL, -Ă I. adj. 1. util, practic. ◊ care îndeplinește condițiile pentru a fi folosit. 2. referitor la funcțiile organice sau psihice. ♦ maladie ~ă = boală care afectează funcționarea unui organ. 3. referitor la o funcție matematică sau chimică. ♦ (mat.) analiză ~ă = ramură a matematicii care studiază diferitele clase de funcții. 4. cuvânt ~ = cuvânt care indică o relație gramaticală (prepoziție, conjuncție etc.). 5. lingvistică ~ă = studiu al elementelor lingvistice din punctul de vedere al funcției lor în structura unei limbi. II. s. f. (mat.) funcție definită de o mulțime de funcții având valori reale. (< fr. fonctionnel)

FUNCȚIONÁL ~ă ( ~i, ~e) Care ține de funcții; propriu funcțiilor. ◊ Dereglare ~ă dereglare a bunei funcționări a unui organ. Analiză ~ă ramură a matematicii care studiază diferite clase de funcții și relațiile dintre ele. [Sil. -ți-o-] /<fr. fonctionnel

*funcțional, -ă adj. (d. funcțiune; fr. fonctionnel). Relativ la funcțiunile corpuluĭ: turburărĭ funcționale.

FUNCȚIONÁL, -Ă adj. (cf. fr. fonctionnel, it. funzionale): în sintagmele analiză funcțională, curent funcțional, fonetică funcțională, monem funcțional și variantă funcțională (v.).