FUMEGÓS, -OÁSĂ, fumegoși, -oase, adj. Care scoate fum sau aburi. – Fumega + suf. -os.

FUMEGÓS, -OÁSĂ, fumegoși, -oase, adj. Care scoate fum sau aburi. – Fumega + suf. -os.

FUMEGÓS, -OÁSĂ, fumegoși, -oase, adj. Care scoate fum sau aburi. [Pe Iloveanu] îl găsi amurgirea la fereastră, privind satul ireal și depărtările fumegoase. C. PETRESCU, R. DR. 154. Un morman de pilaf alb și fumegos. ODOBESCU, S. I 79. ◊ (Adverbial) Un felinar de tablă cu capătul de lumînare pe sfîrșite lumina fumegos și trist peretele galben, la intrarea cu trepte. C. PETRESCU, Î. II 104. Vro doi romîni în soare și-o sprintenă romînă Încungiură ceaunul ce fierbe fumegos. ALECSANDRI, O. 190.

fumegós adj. m., pl. fumegóși; f. fumegoásă, pl. fumegoáse

fumegós adj. m., pl. fumegóși; f. sg. fumegoásă, pl. fumegoáse

FUMEGÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care fumegă; care face fum. / a fumega + suf. ~os

fumegos a. care fumegă: pilaf alb și fumegos OD.