fritá vb., ind. prez. 3 sg. friteáză

frítă s. f.

FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

FRÍTĂ s.f. Amestec de nisip și sodă din care se fabrică sticla. [< fr. fritte].

FRITÁ vb. tr. a supune un minereu operației de fritare. (< fr. fritter)

FRÍTĂ s. f. amestec de nisip și sodă din care se fabrică sticla. (< fr. fritte)